Cred că a venit timpul să discutăm despre elefantul din cameră.
De foarte multe ori mi se întâmplă să primesc o reacție negativă atunci când o mamă îmi spune că doarme cu bebelușul ei în pat, iar eu încerc să îi explic că nu este în regulă, că bebelușii sunt la risc și că împărțitul patului cu aceștia la vârstă fragedă poate duce la accidente fatale. Bineînțeles că vă gândiți că bine îmi fac, ce mă bag eu, ce e treaba mea? Să explic.
În România practica de a dormi în pat cu bebelușii este adânc înrădăcinată în cultură. Pediatrii și consultanții în lactație recomandă această practică pentru a ajuta mamele să alăpteze peste noapte, să nu mai fie atât de epuizate. Nu mai zic de presiunea care se pune pe mame pentru alăptatul ăsta, dar despre asta, altă data. Chiar și mama mea a dormit cu mine în pat până la 7 ani. Cunosc N oameni care dorm sau au dormit cu bebelușii lor în pat. Totul pare atât de firesc, încât nimeni nu-și pune niciodată întrebarea dacă este cu adevărat normal, darămite sigur.
Din păcate, studiile despre mortalitatea infantilă în România se bazează mai mult pe tehnica constatării decesului și a comorbidităților pe care bebelușii le-au avut, și nu pe locul în care aceștia dormeau. Pe de altă parte, în America, CDC a creat o divizie specială pentru a monitoriza trendurile de mortalitate infantilă pentru niște statistici ce includ și locul și poziția bebelușului în timpul decesului.
Marile organizații ale sănătății din lume (OMS, NHS, CDC sau AAP) recomandă părinților, dar și pediatrilor și altor specialiști ce le urmăresc publicațiile, ca bebelușii să fie întotdeauna plasați pe spate, într-un pătuț gol, fără alte lucruri care ar putea cauza sufocarea (pături, perne, jucării, protecții de pătuț, etc). Cu toate astea, nu pare că aceste informații ajung și în România. Ministerul Sănătății nu are deloc în vedere aceste aspecte, Protecția Copilului nici prin cap nu le-a trecut de locul de somn al bebelușilor, ba mai mult, organizații care ar trebui să ajute mamele să țină bebelușii în siguranță, promovează peste tot bedsharing-ul.
Există chiar și organizații care promovează bedsharing-ul “sigur”. Așa numitul “Safe Sleep 7”, unde dacă bifezi toate punctele, cu siguranță nu va păți bebelușul nimic cu tine în pat.
Să o luăm pe rând. Mamele care au copii mari și care au făcut bedsharing vor spune că ce, copii au crescut bine mersi și n-a pățit nimeni nimic. Acestea au ceva numit prejudecata supraviețuitorului. Mai știți trendul cu “nu mi se poate întâmpla mie”? Cam așa. Pe de altă parte, aceste mame oferă sfatul altor mame de a-și lua copii în pat cu ele. În acel moment, mamele astea devin direct responsabile pentru sfatul pe care îl dau. Dacă, cumva, bebelușul ăla pățește ceva, cel care a dat sfatul va fi de vină. De aceea nici noi pe grupul Mami Doarme nu oferim sfaturi celor care fac bedsharing, pentru că nu putem și nu vrem să fim responsabile de deciziile periculoase pe care părinții le iau.
Mamele care spun că dorm iepurește și “se trezesc la orice foire”. Cel mai adesea, acestea sunt mamele care sunt și deprivate de somn, probabil și motivul pentru care au ajuns cu copilul în pat. Nu mai zic de faptul că, un om care nu doarme măcar 4 ore în 24, are capacitățile fizice și mentale ale unui om în stare de ebrietate. Ce pierd aceste mame din vedere este că moartea este silențioasă. Dacă bebelușul este într-o poziție care îi obstrucționează căile respiratorii, acesta nu va mai apuca să scoată niciun sunet ca să avertizeze mama.
Oamenii care spun că “asta e ca aia cu drobul de sare”. Mama mea se număra printre oamenii care îmi spuneau asta când îi explicam de ce Anna doarme la ea în pătuț. Da, bineînțeles că se poate întâmpla ceva și în pătuțul copilului care îl poate pune în pericol, dar urmând câteva reguli simple și de bun simț, scădem șansele de a se întâmpla asta la aproape 0, sau egale cu șansa ca un meteorit să cadă în pătuțul copilului nostru în timp ce acesta doarme în siguranță în el.
Părinții care spun că e ok că doarme în baby nest. Nu numai că baby nest-urile urmează să fie interzise în America, acestea nu sunt reglementate pentru somn, nu au nicio certificare, așa cum au pătuțurile. Pe scurt, bebelușul nu face în baby nest decât să fie și mai expus, acesta având acele margini ridicate în care bebelușul se poate rostogoli cu nasul, iar de acolo cred că vă puteți imagina ce se întâmplă.
Cei care spun “bebelușul meu doarme toată noaptea cu mine în pat, de ce aș vrea să schimb asta?”. În primul rând, oare bebelușul chiar doarme toată noaptea sau e suzetat instant odată ce acesta s-a foit? Dacă e varianta 2, atunci bebelușul acela nu va avea niciodată ocazia să învețe să adoarmă singur, iar de acolo vor urma câțiva ani interesanți pentru părinți. Dacă bebelușul chiar doarme toată noaptea fără să fie suzetat, de ce să n-o facă în pătuțul lui, atunci?
Preferatele mele sunt expresiile “nu vreau să-mi traumatizez copilul culcându-l în pătuț, unde va plânge” sau “mamiferele sunt concepute să doarmă cu puii lor”. În primul rând, bebelușul nu va plânge în pat dacă urmezi niște pași simpli, iar dacă plânge, cel mai probabil este prea obosit și ripostează somnului, nu pătuțului. În al doilea rând, dacă ne asemănăm atât de mult cu animalele, de ce ne punem copii în scaune auto? De ce îi îmbrăcăm și îi învățăm bunele maniere (mă rog, cel puțin majoritatea face asta)? De ce îi trimitem la școală și îi învățăm cum să facă parte din societate?
Să nu uit de mamele care se bazează pe instinctul matern dacă bebelușul este în pericol. Hm, guys, nu vreau să fiu rea, dar instinctul ăla matern, dacă ați ajuns cu bebelușii în pat, chiar credeți că este perfect acordat? Întreb pentru un prieten.
Toate aceste mame, enumerate mai sus, se vor simți mom shamed. Haideți să explic puțin despre acest sentiment, mai jos (sursa):
– rușinea este o emoție pe care o simțim singuri, ca indivizi. Nimeni nu ne poate face să simțim rușine
– persoana care simte rușine conștientizează că a încălcat o normă (în cazul ăsta somnul sigur, care DA ar trebui să fie o normă). Această persoană vede această normă ca dezirabilă, altfel nu s-ar resimți în ea acest sentiment
– rușinea și vina nu sunt acelasi lucru, deși de multe ori acestea se confundă. Când ne învinuim, o facem pentru că acțiunile noastre au afectat pe altcineva, pe când atunci când simțim rușine ne vedem pe noi într-o lumină negativă (ne simțim că am eșuat ca părinți)
– cei care simt rușine sunt conștienți de un set de reguli sociale pe care aceștia le încalcă, de unde izvorăște sentimentul de ‘bine’ și ‘rău’
– rușinea și vina sunt mecanisme de auto-învinuire. Indivizii care simt rușinea proiectează defensiv acest sentiment asupra celor care i-au făcut să îl simtă
– o persoană care simte rușine, fiind în incapacitate de a-și asuma acest sentiment, devine nervos și îi face pe ceilalți să se simtă de vină pentru ceea ce simt ei
– dacă niciun standard (moral, religios sau social) nu a fost violat, atunci nimeni nu are de ce să simtă acest sentiment.
Revenind la întrebarea: de ce îmi pasă? Îmi pasă pentru că am devenit mamă. Pentru că atunci când mi-am luat pentru prima dată copilul în brațe, am realizat cât de mici și nevinovați sunt bebelușii. Că ne naștem cu toții așa, doar că viața ne face cine suntem. Îmi pasă pentru că țării noastre nu îi pasă, pentru că mamele nu au informațiile corecte, pentru că nu au sursele corecte, pentru că influenceri și autori de renume promovează bedsharing-ul ca ceva firesc. O fac pentru toți acei părinți care și-au pierdut bebelușii din cauza bedsharing-ului, pentru că nu le-a spus nimeni că nu este ok. O fac pentru că, oricine ar face-o, dacă ar fi un standard. Dacă ai vedea pe cineva conducând cu un bebeluș în brațe, nu ai suna la poliție? 🙂
Am creat împreună cu alte câteva mame cărora le pasă, grupul Mami Doarme unde oferim sfaturi și îndrumare gratuită mamelor care își doresc să aibă bebeluși care dorm în siguranță, iar ele să se odihnească. Nu, nu suntem niciuna dintre noi acreditate în acest sens, în România știința somnologiei are alte înclinații, nu aceea de somn al bebelușilor (deși există somnologi care se ocupă de asta, însă este neclar ce acreditare au aceștia), dar avem toate experiență cu bebelușii proprii, cu sutele de ore petrecute studiind materiale de profil, provenim dintr-un grup cu peste 100.000 de membri (părinți și specialiști) care practică somnul sigur bazat pe știință și studii, și ne dorim să ajutăm mamele din România (și din diaspora) să înțeleagă odată că se poate să aibă și ele bebeluși care dorm și să se odihnească și ele liniștite.
Sper ca data viitoare când ne vom citi, va fi un bebeluș în plus în siguranță la el în pătuț. Pe curând 🙂
#bebelusiinsiguranta
Mami doarme? 