Știți ce facem noi ca părinți? Vrem ce e mai bun pentru copiii noștri. Însă, uneori, când facem asta, mai facem ceva, fără să vrem sau să ne dăm seama. Acest lucru aparent banal ce are unde de repercursiuni în viața copiilor noștri. Dorind doar ce e mai bun pentru ei, îi ferim adesea de anumite lucruri, care sunt perfect firești și fac parte din viața noastră, iar aici mă refer de sentimentele pe care le numesc oamenii ca fiind negative – dar de fapt ele nu sunt, sunt doar sentimente.
Nu le luăm copiilor puzzle-ul cu mai multe piese pentru că se va frustra – da, dar va avansa în gândire, își va simți sentimentele și va învăța.
Nu le luăm cartea aia pentru că e lungă și ne va pune pe noi să o citim – da, dar va crea momente de conectare cu copilul și putem oricând să punem un semn de carte și să reluăm altă dată, chiar dacă copilului nu o să-i placă neapărat, setăm o limită.
Nu le luăm cartea aia pentru că e în engleză – da, dar o carte într-o limbă străină, mai ales până la vârsta de 3 ani, poate fi folosită în orice limba. De asemenea, dacă NU le luăm niciodată cărțile pentru că sunt în engleză NU vor învăța engleză – știi ce zic?
Scenariile pot fi foarte multe, iar toate sunt adevărate, adunate din ultimii doi ani de când am devenit Partener Independent al editurii Usborne. Din fericire, zilnic aduc câte o carte în casa unui copil. Din păcate, procesul este lent si greoi – dar mă poți ajuta! Vezi la sfârșitul postării cum!
Vă las mai jos un mic ghid al situațiilor întâmpinate și rezolvările pentru ele.
Ce facem dacă copilul nu are răbdare să îi citim?
Când sunt mici, bebeluși, e ușor – îi ținem în brațe, le citim, le arătăm cărțile, creăm momente de conexiune cu ei și parcă nu ne mai dorim să se termine. Odată ce mai cresc și își descoperă mobilitatea, lucrurile pot deveni puțin mai complicate, iar mulți părinți renunță să îi mai expună pe copii la cărți pentru că „nu au răbdare”, „nu stau locului” sau consideră că există alte activități mai importante (ca idee, somnul, mâncatul, activitatea fizică și expunerea la cărți sunt 4 din cele mai importante activități pe care copiii le pot întreprinde, la orice vârstă).
Am creat o mică listă de idei pentru voi, dacă vă aflați în această situație:
✔ Integrați cărțile în ritualul de seară – știm cu toții că lumea e un haos pentru copii, iar predictibilitatea le oferă asigurarea că sunt în siguranță – deci nu trebuie să vorbesc mult despre importanța existenței unui ritual de seară, dar plusez sugerându-vă să integrați cărți liniștitoare în rutina voastră – această activitate de conectare va fi cu voi mulți ani de-acum.
✔ Lăsați cărți rezistente la îndemâna lor, la nivelul solului, pentru a-i încuraja să exploreze în siguranță – cărțile cu sunete, cu slide-uri, cărțile cu povești și ilustrații – toate acestea sunt variante durabile, care pot fi călcate, aruncate, strivite și explorate fără să pățească nimeni nimic (aici vorbesc strict de cărțile Usborne, nu pot garanta de calitatea altor edituri), astfel puteți asigura interacțiuni regulate cu cărțile.
✔ Luați cărți cu voi, oriunde plecați – cărți format mic pentru cărucior, cărți cu stickere pentru restaurant, cărți cu sunete pentru călătoriile cu mașina, cărți pe care să le împărtășiți cu bunicii. Usborne are o gamă extrem de largă (peste 3000 de titluri) de cărți care îi vor face și pe cei mai încăpățânați copii să se îndrăgostească de citit.
✔ Dacă copilul este titirez și nu stă locului absolut deloc, întrebați-mă ce variante de cărți puteți folosi pentru a le capta atenția și a-i încuraja să se îndrăgostească de lectură.
De asemenea, pe lângă sugestiile de mai sus, v-am creat și o serie de pachete cu prețuri promoționale pe care le puteți găsi aici, pe grup, special concepute pentru a încuraja cititul și dezvoltarea prin lectură.
Copilul meu nu…
Nu are răbdare, nu știe să citească, nu poate etc. – am întâlnit weekend-ul ăsta o mamă al cărei copil (de 7-8 ani) își dorea foarte mult o carte puzzle, însă ea insista că e prea grea pentru el și nu voia să i-o cumpere. Copilul a cerut cartea de mai multe ori, iar ea insista pe ce voia ea ca el să citească (beletristică), sau mă rog, să îi citească seara, ceea ce nu e neapărat greșit – vrem să ne expunem copiii la lucruri noi – ÎNSĂ atât de tare m-a întristat atitudinea limitativă pe care mama o proiecta asupra copilului ei, încât i-am făcut puștiului cadou cartea (da, fac d-astea destul de des, nu pot lăsa copiii fără cărțile pe care se vede în ochii lor că și le doresc, doar pentru că părinții lor nu vor să le cumpere).
Un caz asemănător cu o colegă al cărei copil făcea puzzle-uri de 9 piese la perfecție, dar ei i se păreau mult cele de 30 de piese – am încurajat-o să le încerce (Anna a sărit de la 9 la 30 foarte ușor) și să îi ofere o șansă să evolueze.
Dacă nu ne expunem copiii – la o limbă străină, la o dificultate mai mare (cum ar fi un puzzle), la o situație nouă (un alt tip de carte), îi oprim din a evolua și a învăța – nu pot învăța altfel dacă nu sunt expuși. Oferiți-le copiilor voștri o șansă, expuneți-i la o multitudine de lucruri. Noi, părinții, suntem singurii care ne limităm propriii copii.
Vă reamintesc că rata analfabetismului funcțional în rândul copiilor din școală este de 89%. Vă aduc la cunoștință și un studiu recent care arată că analfabetismul numeric afectează peste o treime din elevii din școală (procentul crescând – NU ameliorându-se – pe măsură ce copiii trec la clasele mai mari).
Este extrem de trist că trăim într-o țară în care cărțile sunt văzute cu ochi răi, o țară în care părinții nu le cumpără cărți copiilor pentru că consideră că nu sunt importante.
Eu sunt tristă pentru fiecare copil dezamăgit care nu primește cartea pe care și-o dorește și încerc să îi ajut pe toți. Mai sunt tristă când sunt arătată cu degetul că îmi vând cărțile aici – de parcă aș vinde jucării pentru adulți sau mai știu eu ce (jucării, chinezării sau altele) –, că oamenii nu văd imaginea de ansamblu.
Zilnic lucrez în mod activ cu echipa mea pentru a aduce numerele acelea la niște valori rezonabile pentru o țară europeană, o țară în care copiii noștri să aibă un viitor, o țară în care fiecare copil să dețină cel puțin o carte. Dacă sunteți curioși, 37,8% din copiii de 0-18 ani din România NU dețin o carte (înfiorător, nu?).
Dacă și tu vrei să lupți împotriva procentelor de mai sus împreună cu mine, hai în echipa mea – îți poți descoperi pasiunea, dar și crește o afacere în același timp! Sunt la un mail distanță.
Thank you for your response. ✨
Mami doarme? 