După ziua de ieri, petrecută în studio cu patru experți — oameni dedicați, competenți, cărora le-am pus întrebări de la grele la ușor-digerabile — ai zice că azi iau o pauză.
Să-mi trag sufletul. Să-mi liniștesc gândurile. Să mă bucur puțin de liniștea de după furtună.
Dar nu.
M-am trezit și, ca orice om normal, mi-am verificat inboxul. Acolo, printre altele, mă aștepta un buletin de analiză pentru un produs foarte comun. Unul pe care îl folosim aproape zilnic. Și care, aparent, are în el un contaminant peste limita admisă de reglementările europene de siguranță alimentară.
Nu, nu era ceva spectaculos. Era banal. Atât de banal, încât îl trecem pe lista de cumpărături fără să clipim. Mai ales că e promovat ca fiind „natural”, „bio”, „curat”, „ca pe vremuri”.
M-am întrebat atunci: câte alte produse aparent inofensive ne pun în pericol sănătatea? Câte sunt promovate ca fiind bune, sănătoase, pure — dar ascund în ele substanțe periculoase, dăunătoare, mai ales pentru populațiile vulnerabile?
Copiii noștri. Femeile însărcinate. Oamenii care deja luptă cu o boală cronică.
Am simțit că trebuie să vorbesc cu cineva despre asta. Așa că m-am îndreptat către o persoană pe care o admir, care cumva m-a inspirat să cer acel buletin de analiză în primul rând. Mă gândeam că se va bucura că am descoperit ceva ce ar putea proteja consumatorul. Că va fi mândră.
Dar nu a fost.
Răspunsul ei a fost… dezamăgitor.
Mi-a spus că suntem oricum expuși zilnic la toxine. Că tocmai din cauza faptului că încercăm să le evităm, apar tot mai multe alergii și intoleranțe.
Am rămas blocată.
Oare așa să fie?
Sau era doar o prejudecată — poate o formă de resemnare? Poate o justificare?
Sau poate… și mai grav, o voce deja prinsă în mecanismul satisfacției financiare?
În jurul atâtor branduri care par curate, dar nu sunt?
În lumea asta în care informația e la un click distanță, de ce e tot mai greu să fim siguri că ce punem pe masă e cu adevărat sigur?
Și dacă ne protejăm prea mult, ne facem mai mult rău?
Sau dimpotrivă — ignorând aceste lucruri, ne îmbolnăvim pe tăcute, în timp ce etichetele ne promit „natural”, „fără E-uri”, „sănătos”?
Recunosc, gândurile astea nu-mi dau pace.
Așa că nu le voi ignora.
În sezonul următor al podcastului Mami Doarme, voi merge direct la sursă.
Voi aduce în fața microfonului un toxicolog.
Un specialist care să ne ajute să înțelegem — fără panică, dar și fără minciuni — care sunt riscurile reale și cum le putem reduce.
Fără extreme. Fără negare. Doar adevăr și responsabilitate.
Până atunci, te invit să te întrebi și tu, ca mine:
Ce e în farfuria mea? Ce le ofer copiilor mei? Și câte lucruri nu știu, pentru că nimeni nu e obligat să mi le spună?