Hai să vorbim despre tigaile antiaderente, pentru că sunt în aproape fiecare bucătărie și aproape nimeni nu le folosește corect. Ca de fiecare dată, nu sunt aici să vă sperii, ci să lămurim câteva lucruri despre care nimeni nu vorbește.

Există deja studii serioase care arată că o singură zgârietură într-o tigaie cu teflon poate elibera mii de particule de plastic și milioane de micro și nanoparticule în timpul gătirii. Vorbim de uzură normală: lingură metalică (și nu, spatula din plastic sau silicon nu te vor salva, ba mai rău e), frecat cu burete abraziv, depozitarea tigăilor una peste alta. Toate tigăile anti-aderente au PFAS (forever chemicals) care nu se descompun ușor și sunt asociate (în studii) cu dereglări hormonale, probleme de infertilitate și inflamatie cronică. Partea mai tristă e ca majoritatea dintre noi avem deja PFAS în sânge – dar hai să nu intrăm în panică și să ne concentrăm pe ce putem controla.

Corpul persoanelor cu intoleranță la histamină sau MCAS gestionează mai greu inflamația și detoxifierea – pentru că știm deja că histamina nu e doar despre ce mâncăm, ci despre încărcătura totală (histamine bucket). Când adaugi peste un fond încărcat și expunere constantă la substanțe care întrețin inflamația, îți pui singur bețe în roate. Bineînțeles că nu vom face un flare-up de la o tigaie, dar folosim tigăile zilnic – iar expunerea cumulativă contează – mult.

Partea cea mai nasoală e că majoritatea oamenilor țin tigăile antiaderente ani de zile, chiar și zgâriate că au impresia că mai merg – realitatea e că nu mai merg și trebuie urgent aruncate. Funcțional ele își fac treaba, dar nu mai sunt sigure – dacă există zgârieturi vizibile, învelișul este compromis.

Nu e greu să facem schimbarea, dar e nevoie să începem cu mentalitatea (ca în orice): alternativele sigure. Inoxul sau fonta sunt fără înveliș, fără PFAS, fără microplastice – deși toată lumea zice că nu merg, că se lipesc. De fapt, nu știm să le folosim corect.

Inoxul trebuie încins bine bine – la flacără medie/mare, ÎNAINTE de a pune grăsimea sau mâncarea în el. Câteva minute pe foc mare și testăm cu o picătură de apă – dacă se plimbă ca o bilă de colo colo, e gata de pus uleiul (nu uita să dai focul mai încet) și apoi mâncarea. Dacă încerci mai devreme, s-a lipit și crezi ca nu funcționează.

Eu fac de toate în inox. Clătite, ouă, sosuri pentru paste – pentru că problema nu e tigaia, ci faptul ca a trebuit să învăț cum s-o folosesc corect după ce am folosit ani de zile tigăi antiaderente.

Pentru noi, cei cu intoleranță la histamină, MCAS, încărcătură de histamină în corp, lucrurile astea contează și nu avem luxul să le ignorăm, pentru că se adună – și asta face diferența între simptome persistente și scad din încărcătura totală care ne permite să trăim mai bine.

Nu trebuie să aruncăm tot din bucătărie peste noapte, dar e important să ne uităm sincer la lucrurile pe care le folosim. Hai să începe cu tigăile – sunt zgâriate? le folosim la foc mare? le avem de ani de zile? Dacă da – e timpul pentru schimbare.

O tigaie din inox folosită corect ne poate salva zilnic de încă o picătură în găleata cu histamină – atât.

Urmărește-mă că mai urmează postări pe tot felul de alte lucruri din bucătărie care ne ajută să trăim mai low-tox