Ai urmărit ora. Ai calculat perioada de veghe. Te-ai pregătit de somn exact când „trebuia” și totuși, copilul plânge, se arcuiește, pare că se luptă cu somnul sau adormirea durează enorm.

Prima concluzie este adesea: „Am greșit programul?” Poate, dar nu neapărat în sensul în care crezi.

Tabelele cu perioade de veghe pot fi utile ca reper. Problema apare atunci când reperul începe să fie tratat ca o regulă, iar copilul real dispare din ecuație.

Două familii pot avea copii de aceeași vârstă și totuși să nu funcționeze perfect pe același program. Pentru că somnul nu depinde doar de câte ore și minute au trecut de la ultima trezire.

Contează și cât a dormit copilul anterior, cât somn a acumulat în ultimele 24 de ore, etapa de dezvoltare în care se află, tranzițiile dintre somnuri și, foarte important, cum arată copilul respectiv atunci când îi este somn.

Tabelul nu știe cum a fost ziua copilului tău

O perioadă de veghe este o medie. Copilul tău nu este o medie. Poate să aibă o zi în care a dormit foarte puțin, una în care a avut un somn neobișnuit de lung, una în care a fost extrem de activ sau una în care se află în mijlocul unei schimbări de program.

De aceea, aceeași perioadă de veghe poate funcționa foarte bine într-o zi și mult mai prost în alta și aici apare una dintre cele mai frecvente capcane: părintele vede că „mai sunt 20 de minute până la ora de somn” și încearcă să țină copilul treaz, deși copilul deja arată că nu mai poate.

Sau invers: începe rutina pentru că tabelul spune că a venit ora, dar copilul nu este încă pregătit să adoarmă.

Rezultatul poate arăta identic în ambele situații: un copil care protestează la culcare, dar cauzele pot fi complet diferite.

Semnalele copilului contează, dar nici ele nu trebuie privite izolat.

Căscatul, pierderea interesului pentru joacă, privirea în gol, agitația sau schimbările de comportament pot spune ceva despre apropierea somnului.

Problema este că nu toți copiii au aceleași semnale și nici toate comportamentele pe care le interpretăm drept „somn” înseamnă neapărat același lucru.

Pe măsură ce copilul crește, părinții încep de obicei să observe anumite tipare proprii copilului lor.

Aici devine mult mai util să privești tabloul complet, nu un singur număr dintr-un tabel.

Dacă adormirea este dificilă, nu întreba doar „cât a stat treaz?”

Întrebarea mai bună este: „Ce s-a întâmplat cu somnul copilului meu în ultimele 24 de ore?”

Pentru că o adormire dificilă poate avea legătură cu perioada de veghe, dar poate avea legătură și cu:

• cât somn a dormit peste zi;
• momentul în care s-a terminat ultimul somn;
• o tranziție între două programe;
• modul în care adoarme;
• o schimbare de rutină;
• dezvoltarea copilului;
• mesele;
• disconfortul sau o problemă medicală.

Și tocmai de aceea nu există un singur tabel care să poată diagnostica somnul unui copil.

Perioadele de veghe sunt informație. Nu instrucțiuni.

Folosește-le ca reper. Apoi uită-te la copil. Uită-te la ziua lui. Uită-te la ce se repetă. Și abia după aceea modifică programul.

În Ghidul Complet al Somnului 0–6 ani explic cum se schimbă somnul pe măsură ce copilul crește, cum interpretezi programul și nevoia de somn, ce merită verificat atunci când apar lupte la adormire, treziri frecvente, somnuri scurte sau tranziții și cum poți lua decizii fără să depinzi de câte un tabel găsit pe internet.