Una dintre cele mai frustrante situații pentru un părinte este aceasta: încerci ceva, nu funcționează, încerci altceva, nu funcționează nici asta.

Schimbi programul, schimbi rutina, scoți suzeta, scoți laptele, încerci o altă metodă și, după câteva săptămâni, ai impresia că nimic nu funcționează.

De multe ori problema nu este că nu ai încercat suficiente soluții, problema este că încerci să rezolvi problema greșită.

Iată 5 semne că s-ar putea să se întâmple exact asta.

1. Schimbi constant soluția, dar simptomul rămâne același

Un copil se trezește de 5 ori pe noapte. Părinții elimină suzeta, nu se schimbă nimic. Mută ora de culcare, nu se schimbă nimic Schimbă rutina, nu se schimbă nimic.

Încep să creadă că au un copil care „nu doarme”, dar problema reală ar putea fi:

• o tranziție între somnuri;
• anxietatea de separare;
• dezvoltarea;
• un program nepotrivit.

Dacă schimbi constant soluția fără să identifici cauza, riști să alergi în cerc.

2. Toată lumea îți spune altceva

Un consultant spune că este asociere, altul spune că este programul, internetul spune că este regresie, bunica spune că îi este foame, tu nu mai știi ce să crezi.

De multe ori, când primești 10 explicații diferite, nu înseamnă că una este corectă și nouă sunt greșite, înseamnă că nimeni nu are suficient context.

Somnul nu poate fi analizat în afara vârstei, dezvoltării și situației concrete a copilului.

3. Încerci să elimini o asociere, dar copilul continuă să se trezească

Aceasta este una dintre cele mai frecvente situații pe care le văd. Părintele elimină sânul sau suzeta sau legănatul și se așteaptă ca trezirile să dispară.

Uneori se întâmplă, foarte des nu. Pentru că asocierea era simptomul, nu cauza.

Dacă un copil se trezește din cauza anxietății de separare, eliminarea unei asocieri nu va rezolva automat problema.

4. Cauți o soluție universală

Poate cel mai mare mit din industria somnului, ideea că există un singur lucru care rezolvă toate problemele.

Mai multă oboseală, mai puțină oboseală, adormire independentă, o anumită rutină, o anumită metodă.

În realitate, doi copii care au exact același simptom pot avea nevoie de abordări complet diferite.

Un copil de 8 luni care se trezește din oră în oră poate traversa anxietatea de separare, un alt copil de 8 luni poate avea nevoie de o ajustare a programului – simptomul este identic, cauza este diferită.

5. Nu mai înțelegi ce se întâmplă

Acesta este, de fapt, cel mai important semn.

Nu faptul că există treziri, nu faptul că există proteste, ci faptul că ai ajuns în punctul în care spui: „Nu mai înțeleg ce se întâmplă.”

Pentru că atunci când nu înțelegi cauza, fiecare noapte pare un mister, iar fiecare sfat pare la fel de bun sau la fel de inutil.

Problema nu este întotdeauna somnul

După ani de întrebări primite de la părinți, am observat ceva. Foarte puțini oameni mă întreabă: „Cum îl fac să doarmă?”. Majoritatea mă întreabă: „De ce face copilul meu asta?”

De ce se trezește? De ce protestează? De ce merge prin pătuț în loc să doarmă? De ce se trezește la 5 dimineața? De ce mergea totul bine și acum nu mai merge?

Acesta este motivul pentru care am creat Manualul de Diagnostic al Somnului.

Nu este un alt ghid despre somn, este un instrument care te ajută să identifici cauza cea mai probabilă a unei probleme de somn înainte să cauți soluția.

Pentru că, de multe ori, problema nu este ceea ce pare.

👉 Descoperă Manualul de Diagnostic al Somnului aici: [LINK]

Alexandra Marinescu

Fondator Mami Doarme