Copilul nu mănâncă. Dar ce înseamnă, de fapt?

„Copilul meu nu mănâncă” este una dintre cele mai frecvente îngrijorări ale părinților. Doar că această propoziție poate însemna lucruri foarte diferite.

Pentru un părinte, poate însemna că cel mic nu mănâncă legume. Pentru altul, că acceptă doar paste, pâine și iaurt. Pentru altul, că refuză orice textură. Pentru altul, că bea lapte toată ziua și nu mai vrea solide. Pentru altul, că are intoleranțe, alergii sau restricții alimentare și, pe lângă toate acestea, este și selectiv.

Problema este că internetul răspunde adesea la toate aceste situații cu aceleași soluții: „Lasă-l, că dacă îi e foame mănâncă.”, „Nu îi mai da lapte.”, „Nu îi mai da alternative.” „Păcălește-l.”, „Ascunde legumele.”, „Forțează-l puțin, că altfel nu învață.”, dar „copilul meu nu mănâncă” nu este un diagnostic. Este un simptom. Iar același simptom poate avea cauze complet diferite.

Selectivitatea alimentară nu înseamnă automat problemă gravă

În copilăria mică, mulți copii devin selectivi. Pot refuza alimente noi, pot accepta un aliment într-o zi și îl pot refuza a doua zi, pot avea preferințe puternice pentru anumite texturi sau pot trece prin perioade în care par să mănânce foarte puțin.

În literatura de specialitate, picky eating sau fussy eating este descris ca un fenomen complex, influențat de caracteristicile copilului, istoricul alimentar, reacțiile părinților, emoțiile de la masă și expunerea repetată la alimente.

Asta nu înseamnă că orice refuz este normal și trebuie ignorat, înseamnă că primul pas nu este să forțăm copilul să mănânce, ci să înțelegem ce se întâmplă.

Neofobia alimentară: când copilul se teme de alimente noi

În jurul vârstei de toddler, mulți copii devin mai reticenți față de alimente noi. Această prudență se numește neofobie alimentară și poate reduce varietatea dietei, mai ales în zona legumelor, fructelor sau alimentelor cu gusturi și texturi mai intense.

Pentru părinte, arată ca încăpățânare, pentru copil, poate fi o reacție de protecție. De aceea, strategia nu este „îi pun farfuria și dacă nu mănâncă, asta e”. Strategia este expunere repetată, calmă, fără presiune.

Uneori copilul are nevoie să vadă un aliment de multe ori înainte să îl accepte. Nu neapărat să îl mănânce din prima. Uneori prima etapă este doar să îl tolereze pe masă. Apoi să îl atingă. Apoi să îl miroasă. Apoi să îl guste. Abia apoi să îl mănânce.

Presiunea la masă poate agrava refuzul

Când copilul nu mănâncă, părintele intră în panică și este absolut normal. Te gândești la fier, la greutate, la imunitate, la analize, la creștere, la faptul că iar ai gătit degeaba, a faptul că poate faci ceva greșit. Doar că din această frică apar, uneori, comportamente care întrețin refuzul: „Hai, măcar o linguriță.”, „Pentru mama.”, „Dacă nu mănânci, nu primești…”, „Uite ce frumos mănâncă alt copil.”, „Încă una și gata.”, „Te rog, că nu ai mâncat nimic azi.”.

Responsive feeding înseamnă ca părintele să observe semnalele de foame și sațietate ale copilului și să ghideze masa fără presiune excesivă. Practicile non-responsive, cum sunt forțarea, controlul excesiv sau lipsa de structură, pot complica relația copilului cu mâncarea.

Asta nu înseamnă că părintele nu mai are niciun rol, din contră. Părintele decide ce se oferă, când se oferă și în ce context. Copilul decide cât mănâncă din ce este oferit.

Copilul trăiește doar cu lapte?

Aici ajung foarte mulți părinți. Copilul refuză solidele, dar cere sân sau biberon frecvent, ziua, noaptea, la adormire, la readormire și părintele se întreabă: „Îi este foame?”, „Are nevoie de lapte?”, „E doar confort?”, „Dacă scot laptele, va mânca?”, „Dacă nu îl scot, nu va mânca niciodată?”. Răspunsul este: depinde.

Laptele poate fi hrană, confort, asociere de somn, metodă de reglare, toate la un loc.

Dacă un copil își ia o parte importantă din calorii din lapte, mai ales noaptea sau foarte aproape de mese, este logic ca apetitul pentru solide să fie mai scăzut, dar asta nu înseamnă că soluția este să scoatem laptele brusc. Înseamnă că trebuie să înțelegem rolul lui.

Legătura dintre alimentație și somn

Foarte mulți părinți ajung să caute soluții pentru somn și descoperă că există și o problemă de alimentație. Sau invers.

Copilul nu mănâncă bine ziua, apoi se trezește noaptea pentru lapte. Copilul bea mult lapte noaptea, apoi nu are apetit ziua. Copilul adoarme doar la sân sau cu biberonul, apoi cere același lucru la fiecare trezire. Copilul este obosit, iritabil, refuză masa, apoi adoarme greu.

Alimentația și somnul nu sunt mereu două probleme separate. Uneori sunt același cerc. De aceea, când un copil refuză mâncarea, întrebările importante sunt:Cât lapte bea în 24h?
– Când bea lapte față de mese?
– Se trezește noaptea pentru lapte?
– Adoarme cu sân/biberon?
– Readormește la fel?
– Mănâncă mai bine după o noapte bună?
– Refuză mai mult când este obosit?

Când merită investigat medical

Uneori selectivitatea este o etapă, alteori poate exista o problemă reală. Merită discutat cu pediatrul sau cu un specialist dacă există:

• scădere în greutate;
• stagnare ponderală;
• anemie sau carențe;
• vărsături frecvente;
• înec sau tuse repetată la masă;
• refuz sever de texturi;
• acceptarea unui număr foarte mic de alimente;
• dureri, constipație severă, diaree persistentă;
• reacții alergice sau simptome după anumite alimente;
• istoric de dificultăți de hrănire.

Concluzie

Întrebarea nu este doar: „Cum îl fac să mănânce?”. Întrebarea este: „De ce nu mănâncă?”

Pentru că un copil care refuză legumele nu are nevoie de aceeași abordare ca un copil care trăiește aproape doar cu lapte.

Un copil cu neofobie alimentară nu are nevoie de aceeași abordare ca un copil cu dificultăți de textură.

Un copil care are restricții din cauza histaminei sau alergiilor nu este în aceeași situație cu un copil fără restricții.

Și un copil care cere lapte toată noaptea nu are neapărat doar o problemă de alimentație. Poate avea și o asociere de somn.

De asta am creat ghidul Copilul meu NU mănâncă.

Iar dacă problema se leagă și de somn, recomand sistemul complet pe vârstă, pentru că acolo ai împreună partea de alimentație și partea de somn.