„Eu dorm mai bine de când doarme în pat cu mine.”

Este una dintre cele mai frecvente afirmații pe care le aud de la părinți. Și este perfect de înțeles de unde vine această percepție.

Dacă bebelușul este lângă tine, nu mai cobori din pat, nu mai mergi până la pătuț, nu îl mai iei în brațe și nu mai petreci minute bune încercând să îl adormi la loc. Totul pare mai simplu.

Dar există o întrebare pe care merită să ne-o punem: Dormi, într-adevăr, mai bine? Sau doar îți este mai ușor să gestionezi trezirile?

Acestea sunt două lucruri complet diferite.

Acest articol nu discută despre siguranța somnului în același pat cu bebelușul. Recomandările privind siguranța somnului sunt clare și reprezintă un subiect separat. În acest articol vorbim exclusiv despre calitatea somnului mamei.

Ce înseamnă, de fapt, un somn „mai bun”?

Mulți dintre noi evaluăm somnul după un singur criteriu: „De câte ori m-am ridicat din pat?”

Însă fiziologia somnului ne spune că odihna nu depinde doar de acest lucru. Contează și:

• durata totală a somnului;
• numărul trezirilor;
• cât de fragmentat este somnul;
• dacă organismul reușește să parcurgă cicluri complete de somn, inclusiv perioade suficiente de somn profund.

Poți dormi opt ore și totuși să te trezești epuizată dacă acele opt ore au fost întrerupte în mod repetat.

Ce au descoperit studiile?

Mai multe cercetări care au analizat somnul mamelor au observat același fenomen. Atunci când bebelușul doarme foarte aproape de mamă și primește sân la cerere pe timpul nopții:

• mama nu se trezește întotdeauna complet;
• multe dintre treziri sunt foarte scurte (microtreziri);
• durata totală a somnului poate rămâne asemănătoare cu cea a altor mame;
• însă somnul este, în general, mai fragmentat.

Acest lucru a fost descris atât în studiile experimentale realizate de James McKenna și colaboratorii săi, cât și în cercetări mai recente privind somnul matern și alăptarea nocturnă.

Cu alte cuvinte: Faptul că nu te ridici din pat nu înseamnă că și creierul tău a rămas adormit.

De ce multe mame spun totuși că dorm mai bine?

Pentru că experiența lor este reală. Dacă înainte te ridicai de opt ori pe noapte și mergeai până la pătuț, iar acum doar întinzi mâna către bebeluș, noaptea este, fără îndoială, mai ușor de gestionat.

Dar „mai ușor” și „mai odihnitor” nu sunt sinonime. Poți reduce efortul fizic fără să reduci și numărul trezirilor.

Iar organismul tău resimte fiecare întrerupere a somnului, chiar dacă dimineața nu îți amintești toate momentele în care te-ai trezit.

Problema nu este că te ridici din pat

Aici apare cea mai mare confuzie. Foarte mulți părinți caută soluții pentru a face trezirile nocturne mai ușor de suportat.

Mută copilul în pat. Îl alăptează imediat ce se foiește. Încearcă să îl readucă rapid în somn. Și este firesc. Când ești epuizat, supraviețuirea nopții devine prioritatea.

Însă întrebarea importantă este alta: De ce sunt atât de multe treziri?

Pentru că aceasta este problema reală.

Are bebelușul nevoie de sân la fiecare trezire?

Depinde de vârstă, de dezvoltare și de contextul medical. Un nou-născut are nevoie să se hrănească frecvent și este absolut normal să se trezească des.

Însă, pe măsură ce copilul crește, somnul începe în mod natural să se consolideze.

La mulți copii sănătoși, trezirile foarte frecvente nu mai sunt determinate exclusiv de foame, ci de faptul că au învățat să asocieze sânul cu readormirea.

Nu înseamnă că se trezesc pentru că le este foame de fiecare dată. Se trezesc între ciclurile normale de somn și au nevoie de aceeași condiție cu care au adormit pentru a putea continua să doarmă.

Aceasta se numește asociere de somn și este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care un copil aparent sănătos continuă să aibă foarte multe treziri nocturne.

Se poate schimba?

Da. Și nu, soluția nu este să îți lași copilul să plângă până adoarme.

Există metode prin care copilul poate învăța treptat să lege ciclurile de somn fără ca fiecare trezire să necesite sânul sau alt ajutor extern.

Scopul nu este să îi refuzi confortul.

Scopul este să îl ajuți să dobândească o abilitate nouă, respectând ritmul lui de dezvoltare.

Diferența dintre a supraviețui și a rezolva problema

Co-sleepingul poate face nopțile mai ușor de gestionat pentru unii părinți, dar el nu reduce automat numărul trezirilor și nici nu garantează un somn mai odihnitor.

Dacă obiectivul tău este să fii cu adevărat odihnită, întrebarea nu ar trebui să fie:

„Cum fac să mă ridic mai ușor la copil?”

Ci:

„Cum îl pot ajuta să nu mai aibă nevoie de atât de mult ajutor la fiecare trezire?”

Acolo începe schimbarea.

Vrei să înțelegi de ce se trezește copilul?

În Ghidul complet al somnului explic pas cu pas:

• de ce apar trezirile nocturne;
• când sunt normale și când nu;
• cum diferențiezi foamea de o asociere de somn;
• cum reduci trezirile fără metode bazate pe plâns;
• cum construiești un somn mai odihnitor pentru întreaga familie.

Pentru că scopul nu este să găsești cea mai comodă metodă de a supraviețui nopților.

Scopul este ca ele să nu mai fie atât de grele.

Referințe

Ball, H. L., et al. (2022). Breastfeeding, bed-sharing and infant sleep: An integrative review. International Breastfeeding Journal.

McKenna, J. J., & Mosko, S. S. Experimental studies on mother–infant co-sleeping and breastfeeding.

Smithson, L., et al. (2023). Maternal sleep and infant feeding method: A systematic review. Sleep Medicine Reviews.