Cred că asta este una dintre cele mai frustrante întrebări pe care și le pune un părinte atunci când încearcă să rezolve somnul copilului. Și, interesant, în ultimele luni am lucrat în Programul Mami Doarme cu trei mame care aveau copii aflați în trei etape complet diferite: un bebeluș de aproximativ 6 luni, un copil de 13-14 luni și unul de 1 an și 7 luni.

Problemele lor nu erau aceleași. Programele lor nu semănau. Copiii lor nu semănau. Dar toate trei ajunseseră, într-un fel sau altul, în același punct: știau deja foarte multe despre somn și tot nu mai știau ce să schimbe.

Și aici cred că apare una dintre cele mai mari capcane din parentingul informat de internet. Avem acces la enorm de multă informație, dar informația nu vine cu un beculeț care se aprinde și spune: „ACEASTĂ explicație este cea care se aplică astăzi copilului tău”. Poți să știi ce este presiunea de somn, să știi despre asocieri, perioade de veghe, somn total, tranziții și mese nocturne și să ajungi totuși într-o marți seara uitându-te la copil și întrebându-te: bun, dar ACUM ce naiba se întâmplă?

Și știința explică destul de bine de ce nu putem transforma pur și simplu vârsta într-un program. American Academy of Sleep Medicine recomandă între 12 și 16 ore de somn în 24 de ore pentru copiii de 4-12 luni, cu tot cu somnurile de zi. Pentru copiii de 1–2 ani, recomandarea este între 11 și 14 ore. Adică nici măcar când vorbim despre recomandări populaționale nu există o singură cifră care descrie nevoia de somn a tuturor copiilor de aceeași vârstă. Cu atât mai puțin putem lua vârsta copilului și deduce din ea, la minut, programul lui.

Mai mult, variabilitatea nu există doar între doi copii. Există și la același copil, de la o noapte la alta. Într-un studiu în care 44 de bebeluși de 6 luni au fost urmăriți timp de 13 nopți, jumătate dintre ei nu au dormit nici măcar într-una dintre cele 13 nopți un interval neîntrerupt de 8 ore. Un singur copil din 44 a făcut asta în toate cele 13 nopți. Iar dacă ne uităm la pragul de 6 ore neîntrerupte, aproape 73% dintre copii au oscilat de la o noapte la alta între „da, a dormit” și „nu, n-a dormit”.

Pentru mine asta este o informație extrem de importantă, pentru că înseamnă că o noapte extraordinară după o schimbare nu demonstrează automat că ai găsit formula perfectă, după cum o noapte dezastruoasă nu înseamnă automat că trebuie să modifici din nou programul.

Asta am văzut foarte clar și în cazurile lor.

La G., punctul de pornire era greu: somnurile de zi erau de contact, ceea ce însemna să țină copilul pe durata somnului, iar nopțile aveau night party-uri recurente și peste 5-7 treziri. În feedbackul ei de la final, night party-urile dispăruseră, trezirile ajunseseră la 0, iar somnurile de zi se mutaseră în pătuț, unde copilul începuse inclusiv să lege cicluri. Evident, acestea sunt rezultatele unui singur copil și nu reprezintă o promisiune pentru alt copil. Dar pentru mine cea mai importantă propoziție din feedbackul ei nici măcar nu a fost „0 treziri”. A fost că programul „m-a ajutat să înțeleg ce are nevoie copilul meu”.

La Adelina, Filip avea 13-14 luni și am avut, la un moment dat, câteva zile care arată perfect de ce o recomandare generică nu era suficientă. Într-o zi cu un singur somn de 2h10, noaptea a avut aproximativ 10h30, dar cu treziri în jur de 1:00 și 5:00. Într-o zi cu două somnuri de aproximativ 1h10 + 1h, a avut o noapte de aproximativ 9 ore, fără treziri. În altă zi, cu două somnuri, dar cu al doilea limitat la aproximativ 35 de minute, noaptea a fost de aproximativ 10h20, fără treziri, cu trezire finală la 7:20.

Același copil. Aceeași mamă. Aceeași „vârstă din tabel”. Trei configurații diferite și trei rezultate diferite.

Și nici asta nu este surprinzător dacă ne uităm la dezvoltarea somnului. Somnul de zi se reorganizează pe măsură ce copilul crește, dar tranzițiile astea nu se produc într-o zi prestabilită. Un studiu longitudinal clasic a găsit modelul de două somnuri bine instalat în jurul vârstei de 9–12 luni și modelul cu un singur somn de după-amiază în intervalul 15–24 de luni. Observația importantă pentru mine nu este să transformăm aceste intervale într-un alt tabel, ci exact opusul: 13-14 luni poate fi o zonă în care trebuie să te uiți la copil și la mai multe zile, nu doar la vârstă.

Cu O. lucram deja cu un copil de 1 an și 7 luni, deci într-o cu totul altă etapă decât G. Nu mai încercam să răspundem la întrebările unui bebeluș de 6 luni și nici la exact aceeași reorganizare pe care o vedeam la 13-14 luni. La 1-2 ani, somnul continuă să se modifice, iar datele populaționale arată că trezirile nocturne tind să scadă odată cu vârsta, dar traiectoria nu este identică pentru toți copiii.

Într-un studiu longitudinal cu peste 1.200 de copii, cercetătorii au identificat două trasee diferite. Aproximativ 66% aveau o traiectorie relativ stabilă, în timp ce aproximativ 34% făceau parte dintr-un grup numit de autori „transitional sleepers”. În acel al doilea grup, trezirile raportate au scăzut de la aproximativ 7 nopți pe săptămână la 6 luni, la 2 nopți pe săptămână la 15 luni și la aproximativ 1 noapte pe săptămână la 24 de luni. Cu alte cuvinte, dezvoltarea somnului nu arată ca o linie dreaptă pe care fiecare copil o parcurge în același ritm și în aceeași zi.

Și fix aici cred că este diferența dintre a avea informația și a putea să o aplici.

Poți citi că la vârsta copilului tău „se face tranziția”, dar trebuie să stabilești dacă al tău este în tranziție. Poți ști că prea mult somn de zi poate interfera uneori cu noaptea, dar trebuie să vezi dacă asta se întâmplă în cazul tău sau dacă, dimpotrivă, ai redus somnul într-un moment în care copilul încă avea nevoie de el. Poți ști că există asocieri de somn, dar trebuie să stabilești dacă asocierea este problema care menține trezirile sau doar ceva ce există alături de ele.

Și poți avea chiar și trei nopți excelente după o modificare, urmate de o noapte complet dezastruoasă. Întrebarea utilă nu este imediat „ce mai schimb?”. Întrebarea este: „ce informație îmi dă această noapte în contextul ultimelor zile?”

Asta este, de fapt, ce fac eu în Programul Mami Doarme.

Nu mă uit la vârsta copilului, deschid tabelul corespunzător și spun „perfect, asta este ora de culcare”. Mă uit la copil. La mai multe zile. La somn, la mese, la ce s-a schimbat, la ce s-a încercat deja și, foarte important, la ce se întâmplă după ce schimbăm un singur lucru. Formăm o ipoteză, o testăm, copilul ne dă informație nouă și ajustăm.

Adelina a formulat ulterior exact lucrul ăsta mai bine decât aș putea eu: „Am simțit că programul este făcut pentru copilul meu, nu că trebuie copilul meu să se adapteze la un program.” Și pentru mine asta este efectiv definiția Programului Mami Doarme.

Ghidul Complet există tocmai pentru că vreau ca majoritatea părinților să poată face foarte multe dintre lucrurile astea fără mine. Să înțeleagă mecanismele, să știe ce să urmărească și să nu fie obligați să ghicească de fiecare dată când copilul schimbă ceva.

Dar există și un punct în care poți avea toate piesele și tot să nu mai vezi puzzle-ul. Ai citit. Ai încercat. Unele lucruri au funcționat temporar. Poate apar mai multe probleme simultan și nu mai știi ce este cauză, ce este efect și ce este pur și simplu coincidență.

Acolo este Programul Mami Doarme. Nu pentru că ai nevoie de încă o regulă, ci pentru că ai nevoie să aplicăm informația copilului tău, în timp real.

Înțelegem ce vedem, schimbăm ce are sens, observăm ce ne spune copilul și apoi decidem din nou. Asta, pentru mine, este diferența dintre un program și un tabel.

Dacă te regăsești în punctul ăsta – ai citit, ai încercat, poate unele lucruri au și funcționat, dar nu mai știi ce se aplică acum copilului tău – asta este exact situația pentru care am creat Programul Mami Doarme. Lucrăm 1:1, urmărim ce se întâmplă de la o zi la alta și ajustăm pe baza răspunsului copilului, nu după un program universal.

În momentul acesta mai am 2 locuri disponibile până la jumătatea lunii, iar programul poate fi plătit și în 2 rate: una la înscriere și una în săptămâna a doua.

Nu ai nevoie de încă o regulă. Ai nevoie să înțelegi ce se aplică, de fapt, copilului tău.

Surse:

1. Paruthi et al., Journal of Clinical Sleep Medicine, 2016 – recomandările American Academy of Sleep Medicine privind durata somnului;
2. Pennestri et al., Sleep Medicine, 2020 – variabilitatea consolidării somnului la bebelușii de 6 luni;
3. Weissbluth, Sleep, 1995 – dezvoltarea somnurilor de zi în primii ani;
4. Weinraub et al., Developmental Psychology, 2012 – traiectorii longitudinale ale trezirilor nocturne la peste 1.200 de copii.