Copilul tău se trezește de șase, șapte sau opt ori pe noapte? Poate că ai încercat deja să îl culci mai devreme sau mai târziu, ai scurtat perioadele de veghe, le-ai lungit, ai modificat somnurile de zi, ai încercat să găsești „programul corect” și totuși, la o oră sau două după ce adoarme, îl auzi din nou.

Când un copil se trezește foarte des noaptea, pare logic să concluzionăm că are „un somn prost”, dar există o distincție foarte importantă: problema nu este întotdeauna faptul că se trezește.

Uneori problema este ce trebuie să se întâmple DUPĂ trezire pentru ca somnul să poată continua. Cu alte cuvinte, un copil care se trezește din oră în oră poate să nu aibă doar o problemă de „somn”, în sensul în care ne imaginăm de obicei. Poate avea o problemă de readormire.

Iar dacă nu separăm cele două lucruri, putem ajunge să modificăm programul de zece ori fără să atingem mecanismul care menține, de fapt, trezirile nocturne.

Este normal ca un copil să se trezească noaptea?

Da, trezirile sau perioadele scurte de activare în timpul nopții pot face parte din somnul normal. Somnul nu este o stare uniformă care începe la ora 20:00 și continuă, complet neschimbată, până dimineața.

Pe parcursul nopții trecem prin diferite stadii și cicluri de somn. La tranzițiile dintre acestea pot exista scurte perioade de activare sau trezire.

La sugari și copiii mici, organizarea somnului se modifică semnificativ pe parcursul primului an de viață. O revizuire sistematică a 74 de studii privind somnul sugarilor a arătat atât schimbări importante odată cu vârsta, cât și o variație foarte mare între copii în ceea ce privește durata somnului, perioadele de somn și trezirile nocturne.

Asta înseamnă că simpla existență a unei treziri nu ne spune automat că există o problemă. Întrebarea mai utilă este: CE SE ÎNTÂMPLĂ DUPĂ TREZIRE?

Un copil poate avea o scurtă activare, se poate mișca, poate deschide ochii și apoi poate continua somnul fără să semnalizeze deloc părintele.

Alt copil se poate trezi, poate începe să plângă și poate avea nevoie de ajutor pentru a reveni la somn.

Iar dacă asta se întâmplă de șase, șapte sau opt ori într-o noapte, pentru familie experiența nu este „a avut câteva treziri normale”. Experiența este: „m-am trezit de opt ori ca să îl adorm din nou.” și exact aici devine relevantă readormirea.

Ce înseamnă, de fapt, o problemă de readormire?

În literatura despre somnul pediatric există conceptul de „sleep-onset association”. Pe scurt, copilul poate ajunge să asocieze adormirea cu anumite condiții, obiecte sau acțiuni. De exemplu:

• sân;
• biberon;
• legănat;
• brațe;
• prezența părintelui;
• mângâiere;
• suzetă;
• mișcare;
• un anumit loc de somn.

În literatura clinică, dificultățile de tip sleep-onset association sunt descrise atunci când copilul depinde de o anumită condiție pentru a adormi sau pentru a reveni la somn după o trezire, iar în lipsa acelei condiții adormirea este întârziată sau dificilă.

Asta nu înseamnă că sânul, brațele, legănatul sau prezența părintelui sunt „rele” și nu înseamnă că un copil care adoarme astfel va avea obligatoriu treziri nocturne. Înseamnă doar că, atunci când există multe treziri, merită să analizăm dacă aceeași condiție de adormire trebuie recreată la fiecare dintre ele.

Pentru că atunci problema poate să nu fie: „nu poate să adoarmă”, ci: „nu poate continua somnul fără să recreeze condiția în care a adormit.”

GHIDUL COMPLET AL SOMNULUI 0-6 ANI

Dacă copilul tău se trezește des și nu mai știi dacă problema este programul, readormirea, somnul de zi, asocierile sau altceva, în Ghidul Complet al Somnului găsești troubleshooting-ul organizat exact în felul acesta: ce cauze sunt plauzibile, ce verifici și în ce ordine.

Dacă adoarme la sân, înseamnă că sânul provoacă trezirile nocturne?

Nu și aici este foarte ușor să transformăm o observație utilă într-o regulă mult prea simplă. Există cercetări care găsesc relații între nivelul implicării părintelui la adormire sau în timpul nopții și anumite rezultate ale somnului copilului.

De exemplu, un studiu pe copii de 9 luni a găsit mai multe treziri nocturne raportate în cazul copiilor ai căror părinți erau prezenți la adormire, chiar și după controlarea unor factori potențial confuzivi.

O revizuire sistematică publicată în Journal of Sleep Research în 2024, care a inclus 16 studii privind copiii între 1 și 3 ani, a găsit că nivelurile mai mari de prezență sau implicare fizică a părintelui la somn au fost asociate, în mai multe studii, cu rezultate mai slabe ale somnului. Autorii atrag însă atenția asupra variației mari între studii, asupra diferențelor de definire și măsurare și asupra faptului că multe dintre relațiile observate sunt asociative, nu dovezi simple de cauzalitate.

Avem și date longitudinale mai recente. Un studiu publicat în Sleep Medicine în 2025 a urmărit familii la 4, 8 și 12 luni, folosind actigrafie, jurnale de somn și chestionare. Un nivel mai mare de implicare parentală la culcare la 4 luni a prezis o creștere ulterioară a numărului de treziri între 4 și 8 luni, iar implicarea mai mare la 8 luni a prezis mai mult timp petrecut treaz după debutul somnului la 12 luni. [5]

Asta este interesant, dar nu înseamnă: „dacă îți alăptezi copilul la adormire, îi provoci trezirile.” Știința nu ne permite să transformăm relațiile acestea într-o asemenea regulă universală.

Copiii sunt diferiți, contextul este diferit și aceeași asociere poate funcționa foarte bine într-o familie și poate deveni complet nesustenabilă în alta.

O asociere de somn nu este automat o problemă

Asta este poate cea mai importantă parte. Dacă bebelușul adoarme la sân, familia este mulțumită, somnul este suficient și situația funcționează pentru voi, eu nu văd nimic ce trebuie „reparat” doar pentru că există o asociere.

Dacă adoarme legănat și apoi doarme perioade lungi fără să aibă nevoie ca legănatul să fie recreat toată noaptea, același lucru.

Dacă părintele stă lângă copil până adoarme și nimeni din familie nu consideră asta o problemă, nu avem nevoie să inventăm una.

Asocierea devine relevantă atunci când începe să coste ceva ce familia nu mai poate sau nu mai vrea să ofere. De exemplu:

• 20:00 – adoarme legănat.
• 21:30 – se trezește și trebuie legănat.
• 23:00 – din nou.
• 00:30 – din nou.
• 02:00 – din nou.
• 03:30 – din nou.
• 05:00 – din nou.

În momentul acesta nu spunem că legănatul este „greșit”. Spunem că actualul sistem necesită intervenția părintelui de foarte multe ori pe noapte, iar dacă părintele spune: „nu mai pot”, atunci avem o problemă concretă la care putem lucra.

Cum îți dai seama dacă readormirea poate fi piesa care menține trezirile?

Uită-te la pattern, nu la o singură noapte, nu la o singură trezire – la pattern. De exemplu: copilul se trezește → plânge → primește exact condiția cu care adoarme de obicei → adoarme foarte repede → după un interval similar scenariul se repetă.

Dacă aproape fiecare trezire se rezolvă imediat după recrearea aceleiași condiții, acesta este un indiciu că readormirea merită investigată.

Asta nu dovedește automat că este singura cauză, dar ne oferă o ipoteză mult mai bună decât: „poate trebuie să îi mai tai 15 minute din wake window.

NU TREBUIE SĂ ELIMINI AUTOMAT ASOCIERILE

În Ghidul Complet al Somnului găsești explicații despre asocierile de somn, cum îți dai seama dacă ele contribuie cu adevărat la problema voastră și cum pot fi modificate gradual atunci când actuala variantă nu mai este sustenabilă.

Copilul se trezește din oră în oră: este întotdeauna de la asocierea de somn?

Categoric nu și acesta este motivul pentru care troubleshooting-ul somnului nu poate fi redus la: „se trezește des = învață-l să adoarmă singur.”

Trezirile nocturne pot fi influențate de mai mulți factori. Printre lucrurile pe care merită să le analizăm se numără:

• vârsta copilului;
• somnul total în 24 de ore;
• cantitatea și distribuția somnului de zi;
• programul;
• momentul somnurilor;
• ora de culcare;
• felul în care începe dimineața;
• modul în care copilul adoarme;
• mesele nocturne;
• mediul de somn;
• etapa de dezvoltare;
• schimbările recente;
• disconfortul sau posibile cauze medicale.

Același simptom poate avea cauze diferite. Doi copii se pot trezi amândoi de șase ori pe noapte și să aibă nevoie de intervenții complet diferite.

1. Uită-te la somnul total, nu doar la numărul trezirilor

Copiii nu au toți exact aceeași nevoie de somn. American Academy of Sleep Medicine recomandă, pentru sănătate optimă:

• 12-16 ore de somn în 24 de ore pentru copiii de 4-12 luni, incluzând somnurile de zi;
• 11-14 ore pentru copiii de 1-2 ani;
• 10-13 ore pentru copiii de 3-5 ani;
• 9-12 ore pentru copiii de 6-12 ani.

Acestea sunt intervale, nu sunt programe. Nu înseamnă că fiecare copil de 8 luni trebuie să doarmă exact același număr de ore sau că există o singură distribuție corectă între somnul de zi și noapte, dar somnul total și distribuția lui contează.

Dacă încercăm să obținem mai mult somn decât poate susține copilul în 24 de ore, putem ajunge să vedem mai mult timp treaz noaptea, rezistență la culcare sau treziri foarte matinale. În alt caz, problema poate fi diferită.

De aceea primul pas nu este: „ce wake window scrie în tabel?”, ci: „cum arată tot somnul acestui copil?”

2. Uită-te la felul în care arată trezirile

Nu toate trezirile sunt la fel. Un copil care se trezește și adoarme imediat când primește suzeta are alt pattern decât un copil care stă treaz 90 de minute la ora 2. Un copil care se trezește la intervale foarte scurte și necesită aceeași intervenție de fiecare dată poate ridica mai multe întrebări legate de readormire. Un copil care are o singură perioadă foarte lungă de veghe în mijlocul nopții poate avea nevoie să ne uităm mai atent și la distribuția somnului, program și presiunea de somn. Un copil care începe brusc să se trezească plângând, deși înainte dormea foarte diferit, ne poate face să investigăm schimbările recente sau disconfortul.

Descrierea: „se trezește des” nu este suficientă. Pattern-ul ne spune mult mai mult.

3. Uită-te la cum adoarme și cum readoarme

Întreabă-te:

• Cum adoarme la începutul nopții?
• Cum adoarme la somnurile de zi?
• Ce fac eu la prima trezire?
• Dar la a doua?
• Dar la a șasea?
• Există o singură condiție care trebuie recreată aproape de fiecare dată?
• Copilul poate uneori să readoarmă fără acea condiție?
• Ce se întâmplă dacă intervine celălalt părinte?
• Ce se întâmplă dacă intervenția este redusă puțin?

Răspunsurile la întrebările acestea sunt mai utile decât eticheta: „doarme prost”.

4. Uită-te la mesele nocturne separat de celelalte treziri

O trezire pentru hrană și o trezire care necesită sânul exclusiv ca mecanism de readormire nu sunt neapărat același lucru.

În funcție de vârstă, dezvoltare, aportul caloric din timpul zilei, modul de alimentație și recomandările medicului, mesele nocturne pot fi normale și necesare.

Nu recomand eliminarea unei mese nocturne doar pentru că apare noaptea, dar atunci când există multe treziri, merită să diferențiem: când copilul mănâncă efectiv? și când folosește aceeași intervenție în principal pentru a reveni rapid la somn?

Nu încercăm să ghicim foamea, încercăm să înțelegem pattern-ul.

5. Uită-te la schimbările recente

Întreabă-te:

• Problema există de luni întregi?
• Sau a apărut acum trei nopți?

Un pattern stabil de multe luni și o schimbare bruscă apărută într-un copil care înainte dormea complet diferit nu ar trebui analizate identic. Într-o schimbare bruscă pot exista factori temporari, schimbări de mediu, dezvoltare, disconfort sau o problemă medicală.

Contextul contează.

6. Nu da vina automat pe „regresie”

„Este regresia” a devenit una dintre explicațiile universale pentru orice schimbare de somn, dar faptul că o schimbare apare într-o anumită perioadă de dezvoltare nu înseamnă că nu mai trebuie să analizăm ce se întâmplă.

Uneori maturizarea somnului și schimbările de dezvoltare fac ca un pattern care înainte era sustenabil să devină mult mai vizibil.

De exemplu, copilul care putea dormi perioade relativ lungi după ce adormea într-un anumit fel poate începe să semnalizeze mai multe treziri.

Important este să înțelegem ce s-a schimbat.

De ce „mai scurtez perioada de veghe?” nu este întotdeauna răspunsul

Când un copil se trezește des noaptea, una dintre cele mai frecvente reacții este modificarea programului și uneori programul chiar este piesa relevantă, dar nu întotdeauna.

Dacă problema principală este că fiecare trezire necesită recrearea condiției de adormire, schimbarea perioadei de veghe cu 15 minute nu modifică acel mecanism.

La fel cum, dacă problema este un dezechilibru real între somnul de zi și somnul de noapte, putem lucra exclusiv la asocieri și să ratăm problema de program.

Asta este una dintre cele mai importante idei despre somnul copiilor: ACELAȘI SIMPTOM POATE AVA CAUZE DIFERITE.

De aceea o soluție bună nu începe cu: „copilul are X luni, deci fă Y”, ci cu: „ce explicații sunt plauzibile pentru ceea ce observ?”

TE-AI SĂTURAT SĂ SCHIMBI CÂTE CEVA ÎN FIECARE SEARĂ?

Ghidul Complet al Somnului 0-6 ani pune într-un singur sistem informațiile despre treziri nocturne, program, somn total, readormire, asocieri, somnuri scurte, treziri matinale, tranziții și alimentație.

Nu ca să aplici toate soluțiile, ci ca să poți identifica ce are sens să investighezi la copilul tău.

În ce ordine aș verifica trezirile nocturne?

Nu există o ordine universală care se aplică mecanic fiecărui copil, dar, înainte să schimb zece lucruri, aș încerca să răspund la câteva întrebări.

1. Este ceva nou sau un pattern vechi?

Asta ne ajută să separăm o schimbare recentă de o problemă care s-a consolidat în timp.

2. Cum arată somnul în 24 de ore?

Mă uit la noapte și zi împreună, nu doar la ultima perioadă de veghe.

3. Cum arată fiecare trezire?

Ora, durata, comportamentul copilului și ce intervenție funcționează.

4. Cum adoarme copilul?

Și, mai important, ce condiții are nevoie să recreeze pentru a readormi.

5. Care treziri par a fi mese?

Nu presupun că fiecare trezire este foame, dar nici nu presupun că nicio trezire nu este.

6. Există ceva în mediu sau în rutină care s-a schimbat?

Lumină, zgomot, temperatură, loc de somn, călătorie, creșă, o rutină nouă.

7. Există vreun motiv pentru care o cauză medicală trebuie exclusă?

Dacă da, troubleshooting-ul de somn nu înlocuiește evaluarea medicală.

Abia după ce avem aceste informații alegem ce modificăm. Ideal, nu toate în aceeași seară. Pentru că dacă schimbăm simultan programul, rutina, modul de adormire și mediul, iar copilul doarme mai bine sau mai rău, nu mai știm care variabilă a contat.

Când ar trebui să discuți trezirile nocturne cu medicul?

Nu toate problemele de somn sunt comportamentale. Merită să discuți cu pediatrul atunci când există semne care sugerează că somnul ar putea fi afectat de o problemă medicală sau atunci când ceva în starea copilului te îngrijorează.

Printre lucrurile care justifică o discuție medicală se pot număra, în funcție de context:

• dificultăți de respirație;
• pauze respiratorii observate;
• sforăit important sau persistent;
• semne de durere;
• simptome digestive problematice;
• prurit sau disconfort important;
• o schimbare bruscă și inexplicabilă a somnului împreună cu alte simptome;
• îngrijorări privind creșterea sau alimentația.

Literatura clinică privind insomnia pediatrică subliniază tocmai necesitatea unei evaluări care să diferențieze dificultățile comportamentale de alte tulburări sau cauze medicale ale somnului.

Un ghid despre somn te poate ajuta să înțelegi mecanismele și comportamentele din jurul somnului. Nu poate și nu trebuie să înlocuiască medicul atunci când există o suspiciune medicală.

Deci ce faci dacă bebelușul se trezește din oră în oră?

În primul rând, nu presupune automat că trebuie să găsești o metodă nouă de adormire, dar nici că „este normal și trebuie doar să aștepți”. Ambele pot fi răspunsuri prea simple.

În schimb, încearcă să identifici CE anume se repetă.

• Copilul se trezește la intervale similare?
• Are nevoie de aceeași intervenție de fiecare dată?
• Adoarme imediat după ce intervenția este recreată?
• Există și perioade lungi în care poate continua somnul fără ajutor?
• Cum arată ziua?
• Cât doarme în total?
• S-a schimbat ceva?
• Există mese reale în timpul nopții?
• Există vreun motiv medical de exclus?

Din răspunsurile acestea începe troubleshooting-ul.

Nu toate trezirile trebuie reparate

Asta merită spus foarte clar. Un copil nu trebuie transformat într-un adult care doarme opt ore fără să miște un deget.

Somnul copiilor este diferit, există variație, există treziri, există perioade de dezvoltare în care somnul se schimbă, există copii care au nevoie de mai mult ajutor și copii care au nevoie de mai puțin.

Scopul este să vedem dacă actualul pattern:

• permite copilului suficient somn;
• este compatibil cu nevoile lui biologice;
• este sustenabil pentru familie;
• sau există o problemă concretă care poate fi schimbată.

Dacă un copil se trezește și familia este bine, nu trebuie să inventăm o problemă. Dacă părintele se trezește de opt ori în fiecare noapte, de luni întregi, și spune că nu mai poate funcționa, nu trebuie nici să îi spunem simplu: „este normal, trece.” Putem investiga.

Nu ai nevoie de încă un tabel. Ai nevoie să înțelegi ce se întâmplă.

În final, asta este diferența dintre informație și reguli. Un tabel îți poate oferi un reper, vârsta îți poate oferi context, un studiu îți poate spune ce se întâmplă, în medie, într-un grup de copii, dar copilul tău îți oferă datele de care ai nevoie pentru decizia concretă.

• De ce apar trezirile?
• Ce le menține?
• Ce rol are modul de adormire?
• Cât doarme copilul în total?
• Ce intervenții sunt încă necesare?
• Ce ar merita modificat mai întâi?

În loc să schimbi câte ceva până nimerești, poți construi o ipoteză – observi, interpretezi, apoi decizi.

GHIDUL COMPLET AL SOMNULUI 0–6 ANI

Am construit Ghidul Complet tocmai pentru situațiile în care nu mai ai nevoie de încă un sfat izolat, ci de imaginea de ansamblu.

Versiunea actuală are peste 800 de pagini și 39 de capitole și include informație și troubleshooting pentru:

• treziri nocturne;
• treziri matinale;
• night parties;
• somnuri scurte;
• program;
• perioade de veghe;
• asocieri de somn;
• tranziții între somnuri;
• alimentație și somn;
• creșă;
• vacanțe;
• situații speciale;
• și multe dintre problemele care apar de la naștere până la 6 ani.

Nu pentru că există o formulă universală pe care trebuie să o aplici, ci pentru ca, atunci când ceva nu mai funcționează, să poți înțelege:

• ce cauze sunt plauzibile,
• ce verifici mai întâi
• și ce are sens să modifici.

Întrebări frecvente despre trezirile nocturne și readormire

Este normal ca bebelușul să se trezească de mai multe ori pe noapte?

Da, trezirile și scurtele activări pot face parte din somnul normal, iar numărul lor variază în funcție de vârstă și de copil. Important este să analizăm și durata trezirilor, felul în care copilul readoarme, somnul total și impactul asupra copilului și familiei.

De ce se trezește bebelușul din oră în oră?

Pot exista mai multe explicații: modul de readormire, programul, distribuția somnului de zi și de noapte, alimentația, mediul, etapa de dezvoltare sau o problemă medicală. Dacă fiecare trezire se rezolvă imediat prin recrearea aceleiași condiții de adormire, readormirea este una dintre ipotezele care merită investigate.

De ce copilul se trezește noaptea și adoarme imediat dacă îl iau în brațe?

Dacă acest pattern se repetă frecvent, este posibil ca prezența sau intervenția părintelui să fi devenit una dintre condițiile asociate readormirii. Asta nu înseamnă automat că trebuie eliminată, dar poate fi relevant dacă intervenția este necesară foarte des și nu mai este sustenabilă pentru familie.

Dacă bebelușul adoarme la sân, trebuie să renunț la alăptarea la adormire?

Nu automat. Alăptarea la adormire nu este, prin ea însăși, o problemă care trebuie corectată. Dacă funcționează pentru copil și familie, nu este obligatoriu să schimbi ceva. Dacă sânul trebuie însă oferit la foarte multe treziri, iar această situație a devenit nesustenabilă, poți investiga rolul pe care îl are în readormire.

Suzeta poate provoca treziri nocturne?

Suzeta poate deveni o condiție asociată somnului. Relevanța ei depinde de ce se întâmplă după ce copilul se trezește. Un copil care își găsește singur suzeta este într-o situație diferită de unul care are nevoie ca părintele să o ofere de mai multe ori pe noapte.

Copilul trebuie să adoarmă complet singur ca să doarmă bine?

Nu există o singură regulă care să garanteze somnul bun pentru fiecare copil. Modul de adormire poate fi relevant pentru readormire, dar somnul este influențat și de biologie, vârstă, program, somnul total, mediu, alimentație și alți factori.

Ar trebui să scurtez perioada de veghe după o noapte cu multe treziri?

Nu automat. O noapte fragmentată este o informație, nu un diagnostic. Ajustarea perioadei de veghe depinde de vârstă, somnul total, program, comportamentul copilului și cauza probabilă a trezirilor.

Când sunt trezirile nocturne o problemă?

Nu există un număr universal de treziri care transformă automat somnul într-o problemă. Contează vârsta copilului, durata trezirilor, felul în care readoarme, somnul total și impactul asupra copilului și familiei.

Când trebuie să merg la medic pentru trezirile nocturne?

Discută cu medicul atunci când există simptome precum dificultăți de respirație, pauze respiratorii, sforăit important, durere, alte simptome medicale, probleme de creștere sau alimentație ori o schimbare bruscă a somnului care te îngrijorează.

Surse și studii

1. Dias CC, Figueiredo B, Rocha M, Field T. Reference values and changes in infant sleep-wake behaviour during the first 12 months of life: a systematic review. Journal of Sleep Research. 2018;27(5):e12654.
2. Kang EK, Kim SS. Behavioral insomnia in infants and young children. Clinical and Experimental Pediatrics. 2021;64(3):111-116.
3. Adair R, Bauchner H, Philipp B, Levenson S, Zuckerman B. Night waking during infancy: role of parental presence at bedtime. Pediatrics. 1991;87(4):500-504.
4. Cook G, Carter B, Wiggs L, Southam S. Parental sleep-related practices and sleep in children aged 1-3 years: a systematic review. Journal of Sleep Research. 2024;33(4):e14120.
5. Matzliach O, Horwitz A, Ran-Peled D, Tikotzky L. A longitudinal study of the bi-directional relations between parental bedtime and nighttime involvement and infant sleep. Sleep Medicine. 2025;129:55–66.
6. Paruthi S, Brooks LJ, D’Ambrosio C, et al. Recommended Amount of Sleep for Pediatric Populations: A Consensus Statement of the American Academy of Sleep Medicine. Journal of Clinical Sleep Medicine. 2016;12(6):785–786.

MAMI DOARME – înțelege. apoi decide.